Așteptarea este un lucru des intilnit in viata noastra cotidiana. Asteptam uneori dimineata schimbarea vremi, masa, ori dupa cei dragi. Dar Scriptura ii arata pe ucenici caci dupa invierea Domnului asteptau si ei o fagaduinta sa se implineasca; aceea a coboririi Duhului Sfint, dupa promisiunea Domnului. Multi isi imagineaza caci asteptarea inseamna doar a sta ca sa se scurga timpul pentru a te apropia de clipa implinirii fagaduintei, dar ucenici asteptau diferit - "Ei  staruiau cu un cuget in rugaciune si cereri..." (Fapte 1:14; 2:1) 

Intrebarea este: A facut lucrul acesta vre-o diferenta? Da! Si inca una mare. Fagaduinata Coboririi Duhului Sfint nu au auzit-o numaio cei 120 ce erau in odaita de sus, ci Domnul sa descoperit si la peste 500 de frati deodata (1 Corinteni 15:6); si ei au auzit fagaduinta. Dar nu au asteptat-o ca si ceilalti in rugaciune. Daca nu ne rugam, niciodata nu vom simti ceea ce au simtit ucenici in binecuvintata odae de sus. 

Ce-a de a doua mare fagaduinta  pe care o asteptam cu totii este Revenirea Domnului nostru Isus ca sa-si rapeasca biserica. Si noi dorim sa auzim glasul trimbitei si noi dorim sa fim rapiti. Dar intrebarea se pune: sunt eu in locul dorit de Domnul? Sunt eu in starea spirituala ce-a mai potrivita? Stau genunchi mei plecati, sunt ochi mei umezi, sunt minile mele curate si ridicate. Sau bogatiile si ingrijorarile veacului acesta si poftele altor lucruri ma vor impiedica sa am parte de marele har al fagaduintei rapirii asa cum au piedut cei cinci sute fagaduinta coboririi Duhului Sfint. Este timpul sa ne intoarcem fata spre Dumnezeu.