Cine va sta în picioare?
Ziua cea mare a Domnului se apropie. Soarele se întunecă, cerurile se deschid și pământul se cutremură. În tăcerea care cuprinde creația, o întrebare cutremurătoare răsună: „Cine poate sta în picioare?” (Apocalipsa 6:17)
Răspunsul vine într-o vedenie cerească. Ioan privește și vede o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din toate neamurile, limbile și semințiile pământului. Ei stăteau în picioare înaintea tronului lui Dumnezeu și a Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de finic în mâini (Apocalipsa 7:9).
Aceștia nu sunt eroi de pe coperțile istoriei omenești, ci sfinții care au biruit în ascuns. Nu prin puterea lor, ci prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor (Apoc. 12:11). Ei au ales să rămână în picioare, atunci când totul în jurul lor se prăbușea.
Statornicia lor nu a venit din tăria voinței umane, ci din îmbrăcarea cu toată armura lui Dumnezeu (Efeseni 6:13). Ei au înțeles că biruința cerească începe cu biruința credinței aici pe pământ (1 Ioan 5:4). Au trăit Evanghelia, nu doar au rostit-o. Au suferit, dar au rămas în Hristos. Au fost respinși de lume, dar acceptați de Cer.
Și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului (Apoc. 7:14). Nu au fugit de focul încercării, ci și-au lăsat credința să fie curățită de el (1 Petru 1:7). Au știut că niciun păcat nu intră în cer (Apoc. 21:27), de aceea au trăit pocăința ca o viață, nu doar ca un moment. Au slujit pe pământ cu dedicare, iar acum Îl slujesc zi și noapte în Templul ceresc (Apoc. 7:15).
În mijlocul tronului, Mielul a devenit Păstorul lor. Le șterge fiecare lacrimă și îi conduce la izvoarele vieții (Apoc. 7:17). Nu frumusețea cerului este răsplata lor supremă, ci prezența neîntreruptă a lui Isus, Cel care i-a iubit până la capăt.
Aceasta este chemarea noastră: nu doar să supraviețuim spiritual, ci să biruim. Nu doar să ne păstrăm în viață, ci să rămânem curați, veghind și rugându-ne, ca să putem sta în picioare înaintea Fiului Omului (Luca 21:36).
Pentru că, la final, nu va conta cât de multe ai știut, ci cât de mult ai stat. În picioare. În Hristos. Până la sfârșit.